Originară din zona tropicală şi subtropicală Pleurotus djamor alături de Pleurotus citrinopileatus face parte din genul de specii exotice cultivate la noi. Prezintă un aspect caracteristic asemănător cu P. ostreatus şi cuprinde un complex de varietăţi precum: var. cyathiformis (pălărie albă), var. djamor (pălărie albă), var. fuscopruinosus (pălărie pruinoasă de culoare închisă), var. fuscoroseus (pălărie brun-roză), var. roseus (pălărie roz) şi var. terricola (pălărie albă). Dintre toate aceste varietăţi cea mai mult apreciată de către cultivatorii de ciuperci este P. djamor var. roseus care este cu adevărat spectaculoasă prin culorea roz deschis (culoarea somonului) pe care o are.
Dacă s-a spus despre Pleurotus eryngii că este cea mai gustoasă dintre speciile de Pleurotus cultivate atunci despre P. djamor var. roseus în mod evident se spune că este cea mai elegantă dintre acestea. Acest lucru se datorează în special culorii însă este bine de ştiut că aceasta variază în funcţie de tulpină, intensitatea luminii sau stadiul de dezvoltare. Se cultivă foarte uşor, fiind o specie tropicală este tolerantă la temperaturi ridicate, rata de colonizare a miceliului este rapidă iar productivitatea este mult mai ridicată decât cea întâlnită la alte specii de ciuperci. Chiar dacă culoarea se pierde în procesul de preparare culinară este o specie care merită toată atenţia cultivatorului de ciuperci. Această specie este larg distribuită în zona tropicală şi subtropicală cuprinzând: Asia (Japonia, Malaesia, Thailanda, Vietnam), Africa, America de Nord (Mexic), America Centrală (Costa Rica), America de Sud (Argentina, Brazilia) şi Emisfera Sudică (Australia, Noua Zeelandă). În flora spontană creşte pe o gamă largă de esenţe foioase la care produce putregaiul alb al lemnului.
Pleurotus djamor este o specie instabilă din punct de vedere taxonomic. Unele caracteristici macromorfologice distincte precum şi variaţii în ceea ce priveşte preferinţele de habitat ale unor exemplare recoltate în zone tropicale şi subtropicale face ca Pleurotus djamor să cuprindă un complex de varietăţi. Insă ceea ce complică poziţia taxonomică a acestei specii sunt asemănările foarte mari dintre aceasta şi alte specii de ciuperci. Din acest motiv Pleurotus djamor prezintă un concept de specie acceptat sub formă extinsă (Pleurotus djamor sensu lato) care pe baza unor studii de încrucişare şi comparaţii morfologice include specii precum: Pleurotus flabellatus, P. ostreatoroseus sau P. salmoneostramineus. Mulţi micologi la ora actuală încearcă să găsească soluţii pentru a clarifica poziţia taxonomică a multor specii problematice din punct de vedere taxonomic precum Pleurotus djamor sensu lato dar foarte puţini dintre aceştia reuşesc să le rezolve. Probabil un studiu amplu care să cuprindă exemplare recoltate din toată zona de distribuţie a acestei specii, identificarea şi gruparea acestora pe varietăţi şi specii ţinând cont de caractere macro- şi micromorfologice solide, teste de încrucişare, analize moleculare, analize culturale, de habitat, etc ar face puţină ordine în problemele taxonomice ale acestei specii. Din păcate caracterele morfologice sunt evaluate diferit de către taxonomişti din acest motiv şi în taxonomie există dispute tocmai precum în politică. In mod probabil mai multe studii de acest gen care ar da concluzii apropiate ar reuşi să elucideze poziţia taxonomică a multor specii problematice.
Dacă s-a spus despre Pleurotus eryngii că este cea mai gustoasă dintre speciile de Pleurotus cultivate atunci despre P. djamor var. roseus în mod evident se spune că este cea mai elegantă dintre acestea. Acest lucru se datorează în special culorii însă este bine de ştiut că aceasta variază în funcţie de tulpină, intensitatea luminii sau stadiul de dezvoltare. Se cultivă foarte uşor, fiind o specie tropicală este tolerantă la temperaturi ridicate, rata de colonizare a miceliului este rapidă iar productivitatea este mult mai ridicată decât cea întâlnită la alte specii de ciuperci. Chiar dacă culoarea se pierde în procesul de preparare culinară este o specie care merită toată atenţia cultivatorului de ciuperci. Această specie este larg distribuită în zona tropicală şi subtropicală cuprinzând: Asia (Japonia, Malaesia, Thailanda, Vietnam), Africa, America de Nord (Mexic), America Centrală (Costa Rica), America de Sud (Argentina, Brazilia) şi Emisfera Sudică (Australia, Noua Zeelandă). În flora spontană creşte pe o gamă largă de esenţe foioase la care produce putregaiul alb al lemnului.
 |
Fig.5 Carpofori de Pleurotus djamor (var. roseus)
|
Pleurotus djamor este o specie instabilă din punct de vedere taxonomic. Unele caracteristici macromorfologice distincte precum şi variaţii în ceea ce priveşte preferinţele de habitat ale unor exemplare recoltate în zone tropicale şi subtropicale face ca Pleurotus djamor să cuprindă un complex de varietăţi. Insă ceea ce complică poziţia taxonomică a acestei specii sunt asemănările foarte mari dintre aceasta şi alte specii de ciuperci. Din acest motiv Pleurotus djamor prezintă un concept de specie acceptat sub formă extinsă (Pleurotus djamor sensu lato) care pe baza unor studii de încrucişare şi comparaţii morfologice include specii precum: Pleurotus flabellatus, P. ostreatoroseus sau P. salmoneostramineus. Mulţi micologi la ora actuală încearcă să găsească soluţii pentru a clarifica poziţia taxonomică a multor specii problematice din punct de vedere taxonomic precum Pleurotus djamor sensu lato dar foarte puţini dintre aceştia reuşesc să le rezolve. Probabil un studiu amplu care să cuprindă exemplare recoltate din toată zona de distribuţie a acestei specii, identificarea şi gruparea acestora pe varietăţi şi specii ţinând cont de caractere macro- şi micromorfologice solide, teste de încrucişare, analize moleculare, analize culturale, de habitat, etc ar face puţină ordine în problemele taxonomice ale acestei specii. Din păcate caracterele morfologice sunt evaluate diferit de către taxonomişti din acest motiv şi în taxonomie există dispute tocmai precum în politică. In mod probabil mai multe studii de acest gen care ar da concluzii apropiate ar reuşi să elucideze poziţia taxonomică a multor specii problematice.
Descriere: Pălăria iniţial convexă, spatulat-flabeliformă, cu vârsta extinzându-se orizontal, sau adoptând o formă de cupă, 2,5-7 x 2-5 cm în diametru, cu suprafaţa netedă, glabră, de culoare variabilă în funţie de varietate: (a) var. roseus: în stadiu tânăr de culoare roşiatic-roz treptat decolorându-se spre roz-deschis (culoarea somonului) sau alb-gălbui la maturitate; (b) var. djamor: albă în stadiu proaspăt şi brună când este uscată; (c) var. cyanthiformis: brună în stadiu proaspăt şi deschisă la culoare în stare uscată. Lamelele sânt strâns împachetate, decurente pe picior, de culoare roz sau alb, în stadiu tânăr decolorându-se treptat odată cu atingerea maturităţii. Piciorul este prezent sau absent, 0,5-5 x 0,3-1 cm în diametru, dispus lateral sau excentric, de formă cilindrică, păros, de culoare roz deschis sau alb, plin, neted, de consistenţă fibroasă (fără valoare culinară). Carnea este albă sau albă cu nuanţe roz (var. roseus), măsurând aproximativ 0,5-0,8 cm în diametru, cu un gust plăcut dar inodoră.
FI PRIMUL CARE AFLA NOUTATILE DIN CLUBUL CIUPERCARILOR
|
 
|
0 comments:
Trimiteți un comentariu