Cultura ciupercii Calocybe indica (specie exotica)

Calocybe indica este o specie de ciuperca introdusa in anul 1974, în India de catre Purkayastha şi Chandra. Ciuperca comestibila considerata o sursă importantă de proteine şi vitamine, iar cultivarea ei este relativ simpla şi ieftina.

De la prima menţionare a speciei până când aceasta a devenit relativ simplu şi ieftin de cultivat, a trecut un timp îndelungat. În anii ’70 ciuperca a devenit cunoscută, dar rezultate majore în cultivare au adus anii ‘90. Între 1994-1996 s-au efectuat numeroase studii pentru a realiza condiţiile fizico-biochimice ideale creşterii speciei şi pentru a standardiza principiile de cultivare.

Şi care ar fi aceste principii? Pentru a afla răspunsul la această întrebare, să parcurgem instrucţiunile date de Universitatea de Agricultură Tamil Nadu.  Ne stă la dispoziţie un algoritm, care detaliază următoarele etape:

1.    pregătirea substratului

2.    asigurarea perioadei de incubare

3.    acoperire cu sol

4.    fructificare

5.    recoltare

Substratul folosit se poate alege dintr-o gamă largă de substraturi ce conţin lignină, hemiceluloză sau celuloză. De foarte multe ori se optează pentru paie de orez.

În general recipientul folosit pentru cultivare este din polietilenă.

Pasii de cultura -facuta simplu (fara echipament)

1. Substratul se pasteurizeaza [se tine in apa 75-85 C timp de 2 ore].

2. Apoi se aseaza pe un grilaj si se lasa la racit si scurs. Se verifica umiditatea in substrat prin strangerea acestuia in mana. Daca nu vedem picuri de apa curgand –am atins nivelul de umiditate droit.

3. Umplem un recipient din plastic cu substrat până la un nivel de 7-8 cm, apoi presărăm miceliu. Peste aceasta mai adăugăm 5-6 cm de substrat, la fel presărat cu miceliu. Repetăm procedeul până când obţinem cinci straturi cu miceliu.

4. Legăm recipientul cu un fir şi îl găurim în mod aleatoriu, astfel ca să obţinem şase orificii de ventilaţie, prin care nu numai ventilaţia este asigurată, ci şi eliminarea excesului de umiditate.

Incubare

Aşezăm sacii într-un hangar, unde temperatura este de 22-27 ° C iar umiditatea relativă de 85-90%. Sacii inoculati cu miceliu trebuiesc verificati în fiecare zi, pentru a observa o eventuală contaminare. Dacă se întâmplă, sacii contaminati trebuiesc îndepărtati şi distrusi. La fel se verifică infestarea cu insecte precum muşte, căpuşe etc. Ghidul de cultivare ne atrage atenţia asupra unor detalii importante privind perioada de colonizare. Pentru ca această perioadă să fie cât mai scurtă, este bine ca hangarul în care aşezăm sacii să fie întunecat. De asemenea este recomandat plasarea periodică a capcanelor pentru rozatoare.

Aplicarea stratului de protectie

Odata colonizat substratul vom trece la acoperirea acestuia cu muschi sau sol . Acesta se pasteurizeaza si el dupa care se lasa la racit apoi se testeaza pentru umiditatea optima folosind procedeul descries mai sus. Deoarece recipientul în care am început cultivarea este închis, nu avem posibilitatea de a acoperi substratul cu sol. Astfel începem procedeul cu tăierea paturilor în două jumătăţi egale. Pe suprafaţa fiecărui pat punem 1 cm din solul pregătit, îl presăm uşor şi îl umezim.Solul de grădină bogat în calciu este ideal pentru acest proces. În absenţa acestuia se poate utiliza solul amestecat în proporţii egale cu nisip din râu. Sunt situaţii în care se adaugă carbonat de calciu la sol, şi preparatul astfel obţinut se foloseşte pentru acoperire. Oricare variantă am alege, trebuie să ne convingem că solul este lipsit de pietre şi mirişte şi ca este pasteurizat. Pasteurizarea se face intr-un recipient in care adaugam sol si apa –acesta se adduce la o temperature de 70-80 C si se tine la aceasta timp de o ora. Lasam solul la racit apoi reglam umiditatea prin stoarcere cu mana dupa care se presara pe substratul colonizat cu miceliu. 

Incubare –etapa 2

Temperatura in acesta faza de colonizare a stratului de muschi [in cazul in care am folosit acest ingredient] trebuie menţinută la 30-35 ° C, umiditatea relativă la 80-85 % şi avem nevoie de lumină naturala sau artificiala cu intensitate de 2500-3000 lucsi.

Fructificare

Şi în continuare supraveghem atent substratul, pentru a ne asigura că solul este destul de umed, nu s-a produs contaminare sau infestare şi ciupercile cresc conform dorinţelor noastre. În aproximativ 17 zile trebuie sa apara prima recoltă. După recoltare agităm partea de sus a substratului, umezim solul şi în 10 zile obţinem a doua recoltă. Procedeul se repetă încă odată, pentru a putea culege a treia recoltă.

 Cultura Calocybe indica facuta intensiv

Institutul Indian de Cercetări Horticole a publicat un alt ghid privind tehnologia  cultivării comerciale în condiţii industriale. Acesta este foarte asemănător cu cel descris mai sus în privinţa etapelor de urmat, există totuşi câteva diferenţe.

Pasii de cultura

1. În primul rând pregătirea substratului se începe cu tăierea acestuia în bucăţi mici de 1-2 cm şi îmbibarea în apă timp de 2-3 ore.

2. Pasul următor este pasteurizarea sau sterilizarea. Pasteurizarea poate fi efectuata prin două metode: cu aburi sau cu apă fierbinte. Dacă se optează pentru apa fierbinte, îmbibarea în apă nu este necesară. Această metodă ţine două ore, şi este ideală pentru producţie la scara mică. Temperatura apei trebuie să fie de 80 ° C. Cealaltă opţiune este autoclavul sau alte camere speciale cu aburi. Cea mai bună alegere pentru producţie comercială este totuşi sterilizarea. Acesta se realizează tot în autoclav, la temperatură de 121 ° C, timp de 30 minute. Înainte de sterilizare, substratul, se distribuie în saci de polipropilenă, căptuşit cu bumbac neabsorbant. În cazul în care substratul a fost pasteurizat, distribuirea în saci se întâmplă după ce procesul de pasteurizare s-a produs.

3. Substratul racit si reglat de umiditate este gata de insamantare cu miceliu. Procedura este acceasi cu cea descrisa mai sus.

4. Încăperea în care se ţin sacii astfel obţinuti trebuie să fie întunecată, iar temperatura ideală este de 27-32 ° C. Dupa colonizarea complete a substratului cu miceliu acesta se acopera cu sol/muschi –strat de protectie. Sol sau sol amestecat în porţiune egală cu compost, având pH alcalin (pH 8).

5. Sacii acoperiti se transferă în. În această cameră temperatura trebuie să fie de 30 – 38 ° Celsius, umiditatea de 80 – 85 %, şi trebuie asigurată iluminarea şi ventilaţia. În aceste condiţii în două săptămâni ciupercile vor fi gata de recoltare.

Bineînţeles, aceastea sunt principiile de cultivare, variaţii există, la fel ca de exemplu la reţetele pentru prăjituri. Există numeroase opţiuni în privinţa alegerii substratului, perioada ideală pentru acoperirea substratului cu sol, grosimea stratului de sol, caracteristicile bio-chimice a solului etc. Tocmai de aceea au fost realizate mai multe experimente, datorită cărora posedăm informaţii valoroase în cea ce priveşte optimalizarea cultivării.

Un studiu efectuat în Navsari, India, a comparat eficienţa diferitelor substraturi. Cercetătorii au analizat perioada de creştere, calitatea şi cantitatea recoltei la ciuperci cultivate în condiţii asemănătoare, dar folosind şase substraturi diferite, pe bază de orez, grâu, nucă de cocos, soia, bumbac şi trestie de zahăr. Dintre acestea cea mai bună pentru Calocybe indica s-a dovedit a fi substratul pe bază de grâu. La ciupercile recoltate pe paie de grâu prima recoltă s-a obţinut după 33.67 zile. În clasament după grâu se află orezul, cu o perioadă de cultivare de 37.33 zile. În cazul acestor substraturi atât calitatea cât şi cantitatea recoltei a fost considerata semnificativ mai buna.

Un alt studiu a examinat metoda de acoperire cu sol. Acesta a fost realizat de Universitatea de Agricultură şi Tehnologie din Orissa, India. Conform rezultatelor, pentru a obţine cea mai rapidă iniţiere primordială şi randamentul maxim, este indicat ca stratul de acoperire să fie de 1 sau 2 cm grosime - nu există diferenţe semnificative între aceste două valori. În cazul în care grosimea solului a depăşit 2 cm, recolta s-a dovedit a fi semnificativ mai slaba. Totodată, specialiştii au analizat şi momentul optim pentru aplicarea solului. S-a constatat, că întârzierea cu învelişul de sol (18-25 zile după colonizarea substratului) reduce numărul şi greutatea carpoforilor.

În timp ce au examinat care sunt cele mai bune metode pentru a cultiva ciupercile Calocybe indica, savanţii au mai observat un lucru interesant despre substratul rămas după recoltare. Şi anume: acest substrat poate fi folosit ca şi compost pentru plantele cu frunze. S. Barman, S. Roy, U. Chakraborty, B. N. Chakraborty au dezvăluit acţiunile benefice ale compostului din ciuperci în creşterea şi dezvoltarea coriandrului şi a spanacului.

Ciuperci bune de mâncat, materie primă pentru industria de medicamente, compost- acestea sunt deci rezultatele cultivării speciei Calocybe indica. Nu numai rezultatul constituie un avantaj, ci şi modul de cultivare. Se pot folosi mai multe feluri de substraturi iar pregătirea acestora nu este complicată. Condiţiile care trebuie asigurate sunt temperatura rdicata [30-35 C –ideal pentru conditiile pe care le avem vara in Romania] şi umiditate ridicata. Având în vedere cât de valoroase sunt aceste ciuperci, nu e de mirare că popularitatea lor creşte din ce în ce mai mult în rândul cultivatorilor.

FI PRIMUL CARE AFLA NOUTATILE DIN CLUBUL CIUPERCARILOR Conecteaza-te cu noi!

Afla mai mult

Eficienta Biologica la Pleurotus

Eficiența biologică (EB) a fost descoperită şi aplicată în industria culturii de champignon (Agaricus)  şi 1 kg de ciuperci proaspete recoltate dintr-un kg de substrat uscat reprezintă o eficiență biologică de 100%. Acesta este echivalent cu obținerea a 1 kg de ciuperci proaspete la fiecare 4 kg de substrat umed.

Eficiența biologică % (EB) = cantitatea de ciuperci recoltată/cantitatea de substrat uscat × 100

Formula este folosită la exprimarea productivității de ciuperci care rezultă în special prin combinarea unei tulpini viguroase cu o anumită technică de cultură. Această formulă este larg aplicată în cultura de ciuperci mai ales în cultrua ciupercilor Pleurotus unde EB deseori trece de 100%. EB în cultura de shiitake (Lentinus edodes) atinge un maxim de 70-80%, la maitake (Grifola frondosa) 40-50% iar la pom pom (Hericium erinaceus) 70-90% (vezi tab. 1). EB la Pleurotus oscilează în funcție de specie,tulpina folosită în cultură şi alți factori. Astfel la P. ostreatus şi P. pulmonarius EB se integrează între 75-200%. Cu alte cuvinte dintr-un kg de substrat uscat (de exemplu: paie, rumeguş, etc) poți obține până la 2 kg de ciuperci iar asta depinde în mare parte de identificarea punctului optim de recoltare care este în strânsă legătură cu mărimea carpoforilor recoltați şi numărul de valuri care se obțin într-un ciclu de cultură. Deseori identificarea punctului optim în care trebuiesc recoltate face parte din experiența fiecărui cultivator. Ciupercile se recoltează de regulă după 3-5 zile de la maturarea primordiilor atunci când pălăria este deschisă şi calitatea carpoforului de Pleurotus este superioară. Dacă le recoltezi mai târziu calitatea acestora scade.

Tab. 1 Eficiența biologică la diferite specii de ciuperci de cultură

Specie	Eficiența biologică (EB)
Shiitake (Lentinus edodes)	70-80%
Maitake (Grifola frondosa)	40-50%
Pom Pom (Hericium erinaceus)	70-90%
Enoki (Flammulina velutipes)	60-80%
Pleurotus sp.	75-200%

Ca sa obții o EB ridicată în cultura de Pleurotus e nevoie sa să aplici câteva strategii care să ajute la ridicarea acesteia. 

Afla mai mult

Burete galben (Pleurotus citrinopileatus)

Pleurotus citrinopileatus este o ciupercă cu adevărat impresionantă în principal datorită culorii: un galben deschis plăcut la vedere. Satisfacţia cultivării acestei ciuperci este pe măsură nu doar din cauza culorii ci şi datorită calităţilor sale culinare şi medicinale, motive pentru care este larg apreciată în lume. In termeni de cultură, este o specie ceva mai pretenţioansă decât P. ostreatus probabil şi datorită faptului că este mai puţin productivă. In plus este fragilă şi nu se pretează a fi depozitată pe termen lung sau supusă transportului pe distanţe lungi. Cu toate astea, prezintă principalul avantaj că are o rată de colonizare rapidă, fructifică şi rezistă fără probleme la temperaturi ridicate (30 – 32 °C). Este o specie substropicală întâlnită în Asia, îndoesebi în China, Japonia, Taiwan şi Rusia şi unde apare în pădurilor de foioase (stejar, fag, plop, etc) ca şi saprofită producând putregaiul alb al lemnului. 

Fig.4  Carpofori de Pleurotus cistidiosus crescând pe substrat de paie

Din punct de vedere morfologic Pleurotus citrinopileatus este identic cu P. cornucopiae exceptie facând: pălăria ciupercii care este de culoare galben deschis, piciorul care adesea este ramificat şi bazidiosporii care sânt de dimensiuni mai mici. Astfel, gradul de rudenie între cele două specii este foarte ridicat, fapt ce a fost pus în evidenţă şi de teste de intercompatibilitate realizate între celel două (teste de încrucişare). Din acest motiv P. citrinopileatus a fost redus la statutul de varietate: P. cornucopiae var. citrinopileatus, care în momentul actual este recunoscut drept sinomim cu P. citrinopileatus. 

Descriere: Pălăria măsoară 2-6 cm în diametru, de culoare galben deschis, cupuliformă sau cu o depresiune centrală evidentă (în formă de pâlnie). Carnea este albă, subţire şi cu gust plăcut. Lamelele sânt inegale, strâns împachetate, decurente pe picior. Piciorul este alb, măsoară 2-5 cm lungime şi până la 1 cm grosime, dispus excentric-lateral, curbat, plin, uşor păros, de consistenţă fibroasă devenind tare când este uscat. Bazidiosporii sunt de culoare roz deschis-crem în masă.

FI PRIMUL CARE AFLA NOUTATILE DIN CLUBUL CIUPERCARILOR Conecteaza-te cu noi!

Afla mai mult

Cultura ciupercii Pholiota nameko

Este o ciupercă de mărime medie- mijlocie, cu pălărie cărnoasă, galben-maronie, acoperită cu substanţă mucilaginoasă. Denumirea japoneză a speciei este Namerako, cea ce înseamnă ’ciupercă lipicioasă’. Deşi ţara de origine este Japonia, ciuperca este cunoscută şi apreciată şi în China, Rusia şi Statele Unite ale Americii, sub diferite denumiri, cum ar fi  huázĭ mó (termen chinezesc), " o-pyo-nok " (în limba rusă) şi “butterscotch mushrum” (termenul englez). Pholiota nameko este o ciupercă exotică, foarte asemănătoare cu ghebele bine cunoscuta şi la noi în ţară.  Creşte în grupuri, în păduri de foioase, cum ar fi cele de fag, stejar, ulm sau plop. În România nu a fost identificată în natură, dar avem o veste bună: cultivarea ei, ca şi a multor altor ciuperci, este simplă. 

În primul rând, trebuie să alegem substratul ideal. Pholiota nameko poate fi crescuta pe butuci de lemn, sau pe rumeguş. Ţinând cont de faptul că această specie creşte în natură în păduri foioase, dacă alegem cultivarea in natura pe butuci de lemn, putem opta pentru lemn de fag, castan, plop, ulm etc.

Perioada de fructificare, fiind mai îndelungata la esenţe tari (3-5 ani), şi mai scurta la lemnul moale (2-3 ani).

Cultura Nameko pe rumegus

Recipientul de cultura poate fi sticlă sau saci de polietilenă. In ceea ce priveşte substratul, acesta poate fi rumeguş pur, sau rumeguş amestecat cu grâu sau orez. Dacă alegem să îmbogăţim rumeguşul, folosim în proporţie de 8% tărâţe de grâu sau orez, iar 2% pulbere de porumb, restul fiind rumeguş.

Rumegusul trebuie să fie proaspăt, lipsit de substanţe dăunătoare ciupercii, cum ar fi nisipul, praful sau alţi agenţi fizici contaminatori. Agenţii bio-chimici reprezintă deasemenea pericol asupra reuşitei cultivării, motiv pentru care trebuie să ne asigurăm că rumeguşul nu este infestat şi nu a intrat în fermentaţie. Dacă toate aceste condiţii sunt îndeplinite, ne putem apuca de cultivat.  

Pasii de cultura:

1. Preparăm substratul, adăugăm apă în proporţie de 1:4, şi apoi umplem sacii de polietilenă, ii legăm cu o bandă elastică şi îi aşezăm în autoclav timp de 4-6 ore, pentru sterilizare. 
2. După acest proces urmează răcirea sacilor.
3. Inocularea acestora cu miceliu se realizează deschizând sacii, şi găurind substratul. În cazul unui sac cu 1 kg de substrat se efectuează 4-6 găuri cu ajutorul unui băţ de lemn, iar la 2 kg de substrat 8-10 găuri.  
4. Sacii gata inoculati cu miceliu se duc in camera de incubare. Temperatura ideală pentru creşterea miceliului este de 25-26 ° C. Temperatura scăzută este mai bine tolerată de catre miceliu, decât cea ridicată; miceliul nu creşte la temperaturi mai mari de 32 ° C, şi moare dacă este ţinut pentru timp îndelungat la temperatură de peste 40 ° C . Între 4-32 ° C, creşterea este corespunzătoare, iar la temperaturi scăzute sub – 5 ° C este afectată reproducţia. Temperatura de aproximativ 25 ° C este importantă nu numai pentru creşterea miceliului, ci şi pentru a evita mucegăirea substratului. Tot din această cauză este recomandată să menţinem temperatura constantă. Dacă sunt diferenţe mari de temperatură, sacii trebuiesc verificati odată la 15 zile, pentru a ne asigura că nu s-a produs infestarea acestuia. Umiditatea este celălalt factor care trebuie bine controlat, astfel încât umiditatea substratului să nu scadă sub 70 – 75 %. În camera de incubaţie trebuie menţinută curăţenia, iar procesul de creştere trebuie urmărit, pentru a realiza în timp eventualele probleme ce pot sa apara pe parcursul cultivării. 
5. În aproximativ o lună după inoculare miceliul alb va acoperi suprafaţa subtratului, iar după două luni subtratul va fi plin de grupuri de miceliu. În final grupuri de culoare ruginie vor forma un înveliş deasupra substratului, după care va trebui să asigurăm alte condiţii pentru a ajunge la fructificare. În perioada de fructificare nu mai avem nevoie de sacii de polietilenă, aşa că ii îndepărtăm. Ciupercile vor fructifica intre 5 – 20 ° C. La temperaturi mai scăzute fructificarea se produce, cu rezultate mai slabe cantitativ. Concluzia este, că temperatura optimă pentru fructificare va fi între 10 - 18 ° C. Umiditatea este un element cheie în cultivarea speciei Pholiota nameko. Umiditatea aerului poate fi asigurata prin diverse metode rudimentare iar ea trebuie mentinuta la 90%. Ciupercile se stropesc de două ori pe zi cu apă folosind un pulverizator cu stropi fini de apa. In plus un aport de aer curat este binevenit pentru a improspata incaperea cu oxigen atat de necesar dezvoltarii corespunzatoare a acestor ciuperci.
6. Dacă suntem atenţi la aspectele sus menţionate, cel mai probabil ajungem la momentul mult aşteptat: recoltarea. Putem să avem 3-4 recolte. Ciupercile culese pot fi stocate mai mult de o săptămână, la 5 ° C.

Şi dacă tot am parcurs procesul de cultivare, este timpul să ne punem întrebarea: de ce am dori să cultivăm această ciupercă?  Pholiota nameko in Japonia este folosita la prepararea unor supe tradiţionale japoneze: supa miso. Ciuperca nu numai că este delicioasa cu gust exotic caracteristic, dar conţine multe vitamine şi minerale, cum ar fi tiamina, riboflavina, niacina, calciul, sodiul şi potasiul. În Asia beneficiile acestui specii asupra organismului uman sunt bine cunoscute, mulţi atribuind un rol semnificativ ciupercii în rezistenţa la infecţii staphilococcice.

Concluzia? Cultivarea ciupercii Pholiota nameko este relativ simplă, nu necesită echipament special, substanţe nutritive stimulatoare sau adaosuri de îngrăşăminte. Gustul caracteristic exotic, valoarea nutritivă şi simplicitatea procesului sunt toate argumente pentru a lua în considerare cultivarea acestei specii.             

Afla mai mult