Ciuperci de padure: hribe si urechiuse (burete de soc)

Dupa ploi am dat o raita prin padurile din apropiere (trebuia de musai), am umblat mult si m-am pricopsit cu o capusa pe ciorapi dar si cu o recolta destul de bogata (zic eu) de hribe si urechiuse. Hribul sau pitoanca cum ii mai spune este una dintre cele mai apreciate specii de ciuperci care cresc prin paduri in simbioza cu radacinile unor arbori precum stejarul. Sub denumirea stiintifica de Boletus edulis (edulis- comestibil) aceasta ciuperca se prezinta sub mai multe forme si este usor de recunoscut dupa aspectul general: palarie carnoasa de culoare bruna, picior bulbos, tubi sporiferi in loc de lamele si ornamentatie reticulata in partea superioara a piciorului.

Urechiusele (Auricularia auricula-judae) sunt usor de recunoscut dupa forma tipica de urechiusa si consistenta gelatinoasa. Denumirea populara: burete de soc sau urechea iudei. Legenda spune ca Iuda s-a spanzurat de craca unui arbust de soc iar spiritul lui a reaparut pe craca sub forma de ureche, de aici si aceasta denumire.

Din aceasta recolta m-am ales cu cateva stocuri de hribe la congelator si o omleta cu ciuperci care a mers ca unsa la foamea de lup pe care o aveam:
Reteta este simpla: ulei de masline, hribe taiate bucatele, sare, piper, oregano si oua 'zbatute' toate amestecate la un loc in tigaie. Merita incercat iar gustul este autentic atat prin consistenta tipica de 'carne' pe care o da ciuperca in momentul in care e mestecata dar si savoarea care te imbie sa gusti.

CURS DE CIUPERCAR AFLA NOUTATILE DIN CLUBUL CIUPERCARILOR Conecteaza-te cu noi!