Esti nou pe acest site? Nu stii de unde sa incepi? Da click pe urmatorul link pentru a alege ce vrei sa citesti Incepe de aici

luni, 23 noiembrie 2015


Inocularea & incubarea


Odată achiziționat miceliul se verifică atent: important e să nu fie infectat cu mucegaiuri verzi (Trichoderma) sau bacterii (Bacillus subtilis, etc) El trebuie să prezinte o culoare uniformă şi un miros caracteristic de ciupercă proaspătă. El se depozitează la frigider (2 – 4 °C). Astfel depozitat miceliul îşi păstrează prospețimea timp de o luna de la data inoculării. Cu toate astea el poate fi folosit în decurs de 6 luni de la data inoculării, doar că în tot acest timp el consumă nutrienții din suportul pe care se dezvoltă. Dacă lăsăm miceliul la temperatura camerei el îşi intensifică metabolismul care în timp rezultă în formare de exudați la marginea masei de miceliu (uşor de observat pe pereții recipientului în care este păstrat  -apare sub formă de lichid vâscos). Înainte de a fi folosit în cultură miceliul se scoate din frigider şi se depozitează la temperatura camerei timp de 12-24 h pentru aclimatizare.

Pentru inoculare se scoate miceliul din sacul în care se află cu o lingură de lemn curată apoi se mărunţeşte cu mare grijă pentru a nu distruge hifele formate în jurul suportului pe care acesta se dezvoltă (boabe de grâu, rumeguş, etc). Se cântăreşte iar cantitatea dorită (ideal 2-3%, adică 2-3 kg miceliu la 100kg substrat) se administrează la materialul celulozic dezinfectat la care s-a administrat amendamete. Amesteci totul astfel încât să repartizezi boabele de miceliu în toată masa substratului după care treci la introducerea lui în recipienți. Sacii se leagă la gură cu o sfoară, sau se face un nod sau se capsează. După care se aplică orificii cu diametrul de 1-2 cm repartizate în zig-zag pe suprafaţa sacilor sau faceţi incizii în formă de cruce în loc de orificii –au avantajul că nu permite deshidratarea locului în care se vor produce viitoarele primordii de ciupercă. Orificiile sau inciziile se fac la distanţa de: cca. 10-15 cm unele faţă de altele. Hifele miceliene pentru a se dezvolta necesită substanţe nutritive, umiditate, oxigen, şi căi de eliminare a substanţelor rezultate în urma prelucrării metabolice aşa cum sunt dioxidul de carbon şi apa metabolică. Orificiile au rolul de a permite schimbul de gaze (oxigen şi dioxid de carbon respectiv).

Pentru cultura de Pleurotus în general se folosesc diferite tipuri de recipienți: popoarele asiatice preferă să cultive Pleurotus în recipienți de plastic de capacitate mică (1-2 kg) folosind un inel în jurul gâtului recipientului de plastic care este astupat mai apoi cu un buşon de vată sau un dop de hârtie (vezi fig. 7) –cultura clasică. În cultura de tip intensiv se folosesc recipiente din polypropilenă reutilizabile pline cu substrat sterilizat şi apoi inoculat. Americanii preferă cultura de tip coloană –folosesc recipienți de nylon cu un diametru de 15 – 20 cm şi 150 – 200 cm lungime, iar la noi în România Pleurotus se cultivă în saci de nylon cu diametru de 30 – 40 cm şi 80 – 100 cm lungime sau în ladițe de plastic. 

Care este cea mai bună opțiune?
Fiecare tip de recipient are avantajele şi dezavantajele lui.
Dacă eşti ciupercar începător îți recomand să cultivi Pleurotus în saci de nylon de capacitate mică (2-4 Kg) dacă ai probleme serioase de contaminare a sacilor cu specii competitoare poți uşor să renunți la sacii afectați făra pierderi mari. Dacă eşti ciupercar cu experință poți încerca cultura în saci cu capacitate mai mare sau chiar cultura de tip coloană. Principalul dezavantaj la cultura de tip coloană este acela că o tasarea substratului dacă se face în mod exagerat poate forma zone anaerobe care împiedică expansiune miceliului în masa de substrat. Un alt dezavantaj este acela că o simplă infecție poate afecta întreaga coloană.

Ce fel de saci de nylon folosim? De culoare închisă sau transparent?
Eu îți recomand să foloseşti sac transparent care îți oferă o vizibilitate bună –aşa poți să observi expansiunea miceliului în masa de substrat şi posibila apariția unor eventuale probleme de contaminare.

Cultura în lădițe aşezate pe stelaje are dezavantajul că expune substratul la contaminare şi deshidratare, deci nu îți recomand să începi cultura de Pleurotus folosind aşa ceva.


Fig. 1 Cultura Pleurotus în diferite tipuri de recipienți: recipienți din polipropilenă –substrat sterilizat (a); cultura de tip coloană (b); cultură în pungi de nylon dotate cu inel la gură (c); cultura în pungi de nylon de capacitate mică (d)


Notă: Dimensiunea sacilor îşi are totodată importanţa ei. În acest caz se merge pe principiul echilibrului, astfel un sac prea mic şi îngust se va deshidrata rapid la transformarea lui în brichetă (îndeosebi în sezonul cald), la polul opus, un sac prea mare şi gros împiedică o bună aerisire a substratului. 

Incubarea
Incubarea este reprezentată de perioada de timp de la însămânţare şi până la apariţia primordiilor de ciuperci (fructificare) şi durează la Pleurotus de regulă între 14 şi 27 de zile în cazul substratului de natură celulozică. Incubarea se face de obicei în aceeaşi încăpere în care are loc fructificarea, dezvoltarea şi recoltarea ciupercilor sau într-o camera separată special amenajată pentru acest scop. A doua variantă are avantajul că reduce rata de contaminare. Important este să fie o încăpere capabilă să asigure o temperatură constantă (fără fluctuaţii bruşte de temperatură).

Pentru a evita posibila contaminare a vreunui sac şi extinderea acesteia şi la alţi saci din ciupercărie de asemenea pentru a facilita pătrunderea oxigenului şi a bioxidului de carbon printre saci aceştia:
·         se aşează la distanţe de 5-10 cm între ei;
·         nu se suprapun, astfel se evită şi creşterea temperaturii în substrat peste valoarea admisă;
·         nu se udă (în acest moment un exces de umiditate poate distruge miceliul).

Condițiile de microclimat – Pentru a asigura dezvoltarea miceliului în timpul incubării este necesară crearea unui microclimat similar cu cel pe care specia îl întâlneşte în natură. Ţinând cont de aceast aspect, un microclimat la valori optime reduce durata de incubare şi rata de contaminare.

Temperatura  Pleurotus are un optim de temperatură la incubare de 25 -30  °C (în funcție de specie). Cultura făcută simplu (fără echipamente): Dacă ai o ciupercarie ce oferă o temperatură relativ constantă poți să te încadrezi într-un interval de temperatură de 15 – 30 °C. Cu cât temperatura la incubare va fi mai mică cu atât timpul de incubare va fi mai mare. Ca să compensezi îți recomand să foloseşti o cantitate mai mare de miceliu la inoculare pentru a avea cât mai multe puncte de inocul în substrat. Temperatura din interiorul substratului poate fi verificată cu un termometru sondă digital, iar cu un termo-higrometru se poate măsura temperatura şi umiditatea relativă a aerului din ciupercărie.

Notă: Nu îți recomand să aşezi sacii cu substrat unul deasupra celuilalt sau unul lângă celălalt deoarece temperatura în substrat va creşte în timpul incubării ceea ce poate declanşa aşa numitul fenomen de „autoaprindere” moment în care miceliul aflat în plină expansiune moare –valabil dacă temperatura în ciupercărie depăşeşte 25-27 °C excepție face P. djamor, P. florida şi P. pulmonarius (la care miceliul e afectat la o temperatură ce depăşeşte 27-30 °C). Pentru a evita autoaprinderea substratului temperatura în încăpere se reduce cu 3-5 °C față de optim.

Umiditatea  în faza de incubare umiditatea în încăpere trebuie să fie 75-85%. Se permit fluctuații însă nu se recomandă incubarea saciilor într-un aer uscat lipasit de umiditate. Dacă ai o ciupercărie de tip hobby poți folosi un umidificator ultrasonic sau chiar un generator de umiditate.  

Concentrația de CO2  în această fază în substrat concentrația de CO2 poate să atingă 40%. Scăderea concentrației de CO2 presupune ventilarea încăperii 1 x/ oră.

Lumina  nu este obligatorie în această fază.

Observaţie: Imediat deupă 3-4 zile de la însămânţare dezvoltarea miceliului poate fi observată aruncând o privire atentă asupra sacilor. Prin folia transparentă se poate observa miceliul care îşi extinde încet aria de împânzire asupra substratului aflat în vecinătatea lui. Faza de incubare se încheie odată cu inducţia fructificării, moment în care miceliul a împânzit cu o pâslă de culoare albă întreg substratul de cultură.

Tab. 1 Importanța factorilor de climat în diferite faze de dezvoltare la cultura de Pleurotus

Temperatura
Umiditatea
Concentrația CO2
Lumina
Incubare
2+
+
3+
-
Fructificare
2+
3+
+
3+
Maturare
2+
3+
2+
3+
Recoltare
+
3+
+
3+


Notă: „3+” foarte important; „2+” important; „+” se permit fluctuații; „–„ lipsit de importanță


Pentru o bună organizare a spaţiului destinat culturii în ciupercărie, sacii sau brichetele se pot aşeza în diferite moduri; important este ca ele să fie astfel aşezate încât să permită libera circulaţie printre ele.

De exemplu:
·   Atârnarea sacilor în aer
·   Aşezarea sacilor pe rafturi
·   Aşezarea sacilor pe pardoseală
Indienii preferă să îi atârne în aer decât să-i pună pe jos. Atârnarea lor e o strategie bună şi ieftină. Dacă crezi că dar e mai simplu să îi aşezi pe o stelaje va trebui să investeşti. Atârnarea lor în coloană este o altă metodă destul de eficientă, în acest caz trebuie sa asiguri coloanele cu o structură metalică fortificată localizată aproape de tavan capabilă să susțină coloanele.

Aşezarea sacilor pe pardoseală este o altă metodă relativ bună, însă nu este eficientă deoarece nu foloseşte la maxim capcitatea ciupercăriei (vezi fig. 1c), în plus pardoseala este o posibilă sursă de contaminare cu bacterii sau fungi.

Fig. 1 Opțiuni pentru depozitarea sacilor cu substrat în ciupercării: prin atârnare- în India (a); aşezare pe rafturi (b, d, e); aşezarea lor pe pardoseală (c).
DACA TE INSCRII IN CLUB PRIMESTI ACCES LA 2 FILME:CULTURA PLEUROTUS & SHIITAKE

2 comments:

  1. Sunt foarte importante informatiile pe care le primim.Va multumim.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cu placere, prefer sa dau access tuturor decat sa le tin doar pentru mine. Sper ca si altii sa faca la fel intr-o zi

    RăspundețiȘtergere

Introdu adresa email

Informatia ta este in siguranta