Esti nou pe acest site? Nu stii de unde sa incepi? Da click pe urmatorul link pentru a alege ce vrei sa citesti Incepe de aici

luni, 26 octombrie 2015


Pregătirea spațiului şi a ustensilelor pentru cultura de ciuperci


În principiu se disting două tipuri de cultură de ciuperci: cultura făcută simplu –cultura clasică (fără echipamente responsabile de formarea condițiilor de microclimat) şi cultura de ciuperci făcută intensiv (cu echipamente). Din moment ce acesta este un curs ce descrie cultura clasică mă voi axa pe acest tip de cultură dar voi aminti şi câteva aspecte despre cultura de tip intesiv.


Cultura de Pleurotus făcută simplu (fără echipamente) – diferența dintre cultura clasică şi cea intensivă este că cea de tip clasic din moment ce nu ai condiții de microclimat optime şi producția de ciuperci este pe măsură (mai mică), dar ea se poate face, imaginează-ți că ciupercile în pădure se dezvoltă şi fără echipamente. În mod paradoxal uneori chiar să ai o ciupercărie dotată cu echipamente EB poate fi mai mică decât atunci când le cultivi în ciupercăria de tip clasic. Cultura de tip clasic se face de regulă pentru consumul propriu de ciuperci –cultură de tip hobby. Timpul este un factor care afectează acest tip de cultură doar pentru că trbuie să aştepți până răsar ciupercile (2-3 săptămâni la Pleurotus), şi totuşi dacă faci o comparație cu timpul necesar pentru o cultură de cartof poți să spui că cultura de ciuperci se realizează într-un timp mult mai scurt.

Cultura de Pleurotus intensivă (cu echipamente) – Cultura intensivă se face de regulă în scop comercial caz în care se obține o producție şi calitate superioară de ciuperci. Cultura clasică şi cea intensivă se combină uneori sub o fază de tranzit de la cultura clasică la cea intensivă. În acest caz se integrează ciupercarii care dispun de un spațiu gospodăresc şi care încearcă să îşi doteze în timp ciupercăria cu diferite echipamente pentru a oferi condiții optime de cultură pentru ciuperci.  
Dar hai să vedem care este procesul standard de cultură la Pleurotus. Voi expune acest proces care este acelaşi pentru Pleurotus ostreatus, P. citrinopileatus, P. djamor, P. florida şi P. eryngii cu excepția condițiilor de microclimat şi a unor detalii legate de substrat.
Cultura de Pleurotus poate fi realizată în spații cum sunt: pivniţe, hale, sere, solarii, garaje, şoproane, magazii, depozite, balcoane, beciuri, foste grajduri, clădiri vechi scoase din uz, etc. Când îți alegi spațiul pentru cultura de ciuperci va trebui să ții cont de câteva caracteristici importante care influențează calitatea ciupercilor şi producția finală de ciuperci: gradul de curățenie şi condițiile de microclimat.

Gradul de curățenie –  este un factor foarte important în ciupercărie. Cu cât este mai curat cu atât riscul de contaminare a substratului inoculat este mai mic şi deci EB mai mare.  Imagineaza-ți că ciuperca se dezvoltă bine pe substratul pe care creşte atunci când nu are competitori precum sânt alte specii de ciuperci sau bacterii. Dar asta nu-i treabă uşoară să dai la o parte tot praful din aer şi de pe suprafețe doar ca să fereşti infectarea substratului cu mucegaiuri competitoare. Nici cel mai experimentat ciupercar nu poate să facă acest lucru. Totuşi ideea de bază este să reduci nivelul de contaminanți existenți în spațiul de cultură. Unii cultivatori care îşi permit asigură un aer mai mult sau mai puțin steril în ciupercărie –în special se aplică în sistemul de cultură intensiv. Dar nu este cazul pentru Pleurotus. Pentru a evita contaminarea culturii cu diferite mucegaiuri sau insecte purtătoare de germeni spaţiul destinat culturii de ciuperci Pleurotus se văruieşte cu soluţie de lapte de var şi hipoclorit 1% (100ml la 10l de apă), dacă este cazul se deratizează, sau se curăţă (se matură, se şterge praful, se spală podelele cu apă şi detergent, apoi se aplică un amestec de 10% clor în apă sau se pulverizează spirt). Spaţiul va rămâne închis 15-30 minute după care se aeriseşte. Acest tratament se aplică atât spaţiului in care va avea loc procesul de cultivare cât şi celui în care va avea loc incubarea sacilor gata însămânţaţi. De asemenea, acest tratament se aplică înaintea şi după încheierea fiecărui ciclu de cultură pentru a preveni infectarea viitoarelor culturi. Pentru a mări gradul de curățenie în spațiul de cultură acesta se poate dota cu filtre HEPA.

Condițiile de microclimat – Important este ca spaţiul ales să fie de aşa natură încât să asigure o temperatură constantă în interiorul său, deci presupune o termoizolare bună. Se ştie foarte clar că în construcțiile din cărămidă temperatura în interior pe timpul verii este mai mică cu câteva grade, pe când iarna este cu câteva grade mai ridicată. La polul opus se află construcțiile din beton în interiorul cărora vara temperatura este mare pe când iarna temperatura este mică la fel ca şi cea de afară. Dacă nu ai variantă mai bună la dispoziție poți încerca să izolezi folosind polisiren (pe exterior) sau alte materiale termoizolante. Un alt tip de construcție care se pretează a fi transformată în ciupercărie sânt casele de chirpici deoarece mențin o temperatură relativ constantă în interior, însă au dezavantajul că pot fi pătrunse de rozătoare şi pot infecta cultura de ciuperci. Unii cultivatori aleg să cultive ciuperci în peşteră din cauza climatului constant şi a umidității relative ridicate (vezi fig. 1).

Fig. 1 Cultura de ciuperci în tunele (a, b) şi în peşteră (c, d).

Pivnițele sau beciurile sânt răcoroase pe timpul verii şi mențin o temperatură greu de modificat de fluctuațiile meteorologice de afară şi din acest motiv sânt excelente pentru cultura de Pleurotus ostreatus, totuşi au un mic dezavantaj şi anume că este mai greu cu aerisirea. Serele şi solariile sânt puternic influențate de condițiile meteo de afară din acest motiv nu îți recomand să cultivi Pleurotus în ele doar dacă nu ai de ales. În țările subtropicale şi tropicale precum India, China, Tailanda, Indonezia, Taiwan sau țări din Africa se folosesc construcții simple făcute din legături de stuf sau pământ (vezi fig. 2), dar în acest caz şi specia de Pleurotus care se cultivă este potrivită pentru climatul cald. Acolo se cultivă Pleurotus djamor, P. florida, P. sajor-caju sau P. tuber-regium toate fiind specii termofile. Dacă optezi pentru o astfel de ciupercărie în care ştii clar că vei avea temperatură mare pe timpul verii îți recomand să alegi una dintre speciile de Pleurotus amintite. Miceliu vei găsi cu excepția miceliului de P. tuber-regium care la noi în România nu există. Această specie este totuşi larg cultivată în țări din Africa.


Fig. 2 Tip de ciupercării simple realizate cu costuri reduse: 
în Tailanda (a); în Swaziland, Africa (b); în grădină, Asia (c)

Indiferent de locație e recomandabil ca ciupercăria să asigure câteva cerințe:
·    În primul rând să aibă în dotare o sursă de apă potabilă, factor esenţial pentru cultura de ciuperci
·    Să dispună de o ventilaţie naturală sau artificială
·    Eventual să aibă în dotare şi energie electrică mai ales dacă avem de-aface cu un spaţiu închis (fără lumină naturală). Dacă ciupercăria are geamuri acestea se văruiesc pentru ca lumina să nu cadă direct pe ciuperci
·    Pardoseala să fie betonată; nu este indicat să foloseşti pardoseală de lemn din moment ce urmează să cultivaţi ciuperci care descompun lemnul.
În funcție de metoda de cultură pe care o aplici vei avea nevoie de o serie de ustensile pe care în mod normal le găseşti în orice gospodărie. Printre acestea se numără:
·    Sursă de apă
·    O sursă de gaz sau lemne pentru foc -opțional
·    Folie de plastic
·    Recipienți de plastic/ saci menajeri
·    Un recipient de capacitate prevăzut cu capac (oală, butoi metallic, recipient de plastic, etc)
·    Pulverizator cu jet fin de apă tip vermorel (găseşti la articole de grădinărit)

Dacă te gândeşti să faci profit din cultura de Pleurotus atunci trebuie să optezi pentru o cultură de tip intensiv în care dotezi ciupercăria cu echipamente care oferă condiții de microclimat optime. Construirea unui spațiu special amenajat pentru ciuperci presupune investiție. Ciupercăriile de tip tunel sânt izolate cu folie de tip „sandwich:” folie de polietilenă stratificată dotată cu pernă de aer (la exterior) şi strat de vată minerală bazaltică cu folie de aluminiu (la interior). Exclus vată de sticlă ca şi strat termoizolant –vata de sticlă sau azbestul sânt foarte periculoase pentru organismul uman. Dotările includ echipament precum calorifere, aeroterme sau termogeneratoare pentru reglarea temperaturii, umidificatoare şi stropitoare dotate cu duze pentru asigurarea condițiilor de umiditate, ventilatoare pentru a realiza schimburile de aer necesare sau instalație de iluminat.

Repartizare uniformă a căldurii în ciupercărie e importantă. Câte calorifere sau ce fel de aeroterme trebuie să foloseşte depinde de suprafața ciupercăriei, de puterea aerotermei şi de intervalul de temperatură necesar. Pleurotus se încadrează în următorul interval de temperatură: 10 – 32 °C (în funcție de specie) ce include incubare, fructificare, dezvoltare şi recoltare. Aerotermele formează curenți de aer în ciupercărie din această cauză trebuie să te asiguri că aceşti curenți nu sânt orientați direct pe sacii cu substrat inoculat şi că nu determină uscarea suprafeței carpoforului de ciupercă sau a primordiilor deja formate. Totodată asigură-te că umiditatea din ciupercărie nu scade sub 75%.  Se ține cont de puterea de încălzire şi de bătaia jetului de aer format la aeroterme. Astfel pentru o ciupercărie de gospodărie de tip hobby se pot folosi aeroterme instalate pe perete care au un preț rezonabil şi sânt capabile să încălzească sau să racească atmosfera din spațiul de cultură.


Fig. 3 Cultura de ciuperci intensivă –ciupercărie comercială: aspect din exterior (a); aspect din interior.



Ciupercăriile unde cultura de Pleurotus se face în scop comercial folosesc sisteme de încălzire dotate cu senzori de control al temperaturii din încăpere. În general se folosesc aeroterme sau termogeneratoare pe gaz dotate cu atomizor reglate prin panouri de comandă. Termogeneratorul are avantajul că este prevăzut cu o apertură rotundă la care se conectează o coloană de nylon prevăzută din loc în loc cu orificii şi care străbate întreag spațiul de cultură prin care asigură o temperatură repartizată uniform în ciupercărie şi care de obicei se montează de-alungul tavanului pe partea centrală (vezi fig 3b). Dotat cu atomizor un astfel de termogenerator poate asigura odată cu temperatura şi un anumit nivel de umiditatea în încăpere (excelent pentru faza de incubare la ciuperci –care necesită doar 75% umiditate).

Umiditatea aerului în ciupercărie trebuie menţinută la valori optime (75 – 80%). Acest lucru în cazul culturii făcute simplu se poate face prin stropiri dese a pardoselii şi pereţilor spaţiului de cultură, însă pe timp de vară va trebui să faci 3-4 stropiri/zi. Ca să nu pierzi timpul făcând asta îți recomand să improvizezi un sistem prin picurare realizat din flacoane de plastic prevăzute cu orificii (înțepate cu acul) umplute cu apă şi atârnate de tavanul încăperii; câte unul sau mai multe lângă fiecare sac. Avantajul flacoanelor suspendate este acela că asigură umiditate optimă şi sânt umplute cu apă o dată/zi. Ciupercăriile comerciale folosesc instalații de pulverizare a apei pe bază de mare presiune folosind duze de numai 10 microni care generează mediul umed de care ciupercile au nevoie pentru dezvoltare.
Pentru a asigura circulaţia şi schimbul de gaze în încăpere se poate forma un curent pasiv în spaţiul de cultură. Substratul de cultură ce incubează emană dioxid de carbon pe când miceliul ce colonizează substratul are nevoie de oxigen. Dioxidul de carbon fiind mai greu decât oxigenul se concentrează la baza încăperii (aproape de pardoseală) pentru a evita acest fenomen îți recomand să foloseşti unul sau mai multe ventilatoare instalate la baza ciupercăriei aproape de pardoseală. Dacă faci acest lucru vei avea nevoie şi de un aport de aer curat din exterior. Ciupercăriile comerciale utilizează sisteme de ventilație dotate cu filtre HEPA pentru a asigura un aport de aer curat în ciupercărie.


Fig. 4 Echipamente utilizate în cultura intensivă de ciuperci: termogenerator (a); aerotermă (b); umidificator (c); umidificator în acțiune (d); sistem de stropire prin înaltă presiune (e).

Lumina este obligatorie în faza de incubare, însă ea e indispensabilă în etapele de fructificare şi dezvoltare a carpoforilor de ciupercă. Dacă încăperea este închisă vei avea nevoie de lumină artificială, tuburi de neon preferabil de culoare albastru fluorescent cu putere de 40w amplasate la 2-3m deasupra şi în părţile laterale a sacilor de cultură, cu funcţionare de 8-12 ore/zi, sau lumina naturală. Intensitatea luminii este şi ea importantă: În condiţii de lumină insuficientă bureţii îşi alungesc piciorul în timpul dezvoltării, iar dacă lumina este prea puternică acestea vor prezenta piciorul de dimesiuni reduse şi îngroşat.

Chiar trebuie să le cultiv într-o încăpere?
NU, poți să le cultivi şi afară dacă condițiile meteo îți permit acest lucru. De exemplu, în pădure Pleurotus ostreatus răsare doar atunci când condițiile de temperatură şi umiditate îi permit acest lucru (noiembrie – martie). Dacă nu dispui de un spațiu, poți cultiva ciuperci afară la umbră însă în acest caz există pericolul deshidratării carpoforilor de ciupercă (la fructificare sau dezvoltare) sau a compostului gata însămânţat mai ales vara. Pentru a împiedica deshidratarea se poate face uz de o folie de plastic care să acopere sacul ce conţine compostul gata însămânţat cu ciuperci. Totuşi dacă vrei o cultură controlată e bine să le cultivi într-o încăpere. 

INSCRIE-TE IN CLUB SI PRIMESTI ACCES LA 2 FILME

0 comments:

Trimiteți un comentariu

Introdu adresa email

Informatia ta este in siguranta